Thursday, May 19, 2011

Verona-prima zi

 Gata, am scapat de examen! Abia astept sa va povestesc tot despre Verona, de care m-am indragostit. E pe locul 2 in topul oraselor italiene vizitate de mine, dupa Florenta. Sa incepem cu inceputul... am ajuns pe aeroportul din oras vineri pe la 10 dimineata. Dupa 15 minute de mers cu autocarul si 5 euro mai putin in buzunar, eram in fata garii Porta Nuova. Exista un shuttle bus care leaga aeroportul de gara ce pleaca din 20 in 20 de minute in ambele directii. Biletele pot fi cumparate direct de la sofer sau de la tabacheria din interiorul garii. In fata garii opresc cam toate autobuzele care circula in oras, asa ca ne-am luam bilete si pentru acestea (1,10 euro de la tabacherie, 1,20 direct din autobuz-valabile 60 de minute de la compostare) si am pornit in cautarea hotelului. Dupa ce am facut turul orasului din greseala, pentru ca mi s-a parut a fi un detaliu nesemnificativ directia in care merge autobuzul (ding!) am ajuns la Montresor Palace, un hotel foarte dragut si cu angajati extrem de prietenosi, pe care vi-l recomand. 4 stele, 60 euro dubla fara mic dejun.

Usa in usa cu hotelul se afla si Osteria di Gio , un loc in care am acumulat ceva greutate in plus in doar 3 zile. :)
 Cu stomacul plin am pornit spre oras pe jos, pentru a arde ceva calorii si pentru a admira Verona pe indelete. Ne-am oprit pentru cateva clipe la Basilica San Zeno, a carei intrare este pazita de doua gargui. Una o vedeti in fotografie. Pe cealalta, dar si interiorul absolut superb le veti putea admira in curand. Retineti insa ca in piata din fata bazilicii sunt cateva restaurante si o gelaterie cu tot felul de tentatii...preturi turistice, din pacate. :)

 Am continuat apoi sa mergem pana la Castelvecchio, un castel-fortareata asezat pe malul raului Adige. Constructia a inceput in anul 1354, la cererea lui Cangrande al II-lea. Este locul care mie mi-a placut cel mai mult din intreaga Verona. Si nu pentru ca sunt fata si toate fetele iubesc castelele pentru ca vor sa fie printese. Sau nu doar pentru asta. :) Mi-a placut Ponte Scaligero, de pe care se vede orasul pana hat-departe, dar cel mai cel mai tare mi-a placut colectia de arta din interior. Ghidul NG zice ca ar fi cea mai frumoasa colectie din oras si eu nu pot sa-l contrazic.
 Pentru a patrunde in interior, aveti doua optiuni. Fie va luati un bilet (12 euro intreg, la jumatate pentru studenti), fie cumparati Verona Card, care este cel mai avantajos card pe care l-am folosit pana acum intr-un oras. Pentru 2 zile costa 15 euro si va ofera acces la toate atractiile importante din oras, plus transport gratuit. Practic, daca vizitati 2-3 obiective si mergeti 1 data cu autobuzul, deja si-a scos banii.
 Si acum sa va povestesc de ce trebuie sa mergeti la Castelvecchio. Dupa cum spuneam, primul argument e reprezentat de faptul ca este un castel. Unul adevarat, cu fortificatii, creneluri si un sant de apa (gol acum, din pacate).  Al doilea e constituit dupa cum probabil va asteptati in impresionanta colectie de arta. Sculpturile sunt toate simple si emotionante. Cea mai cunoscuta piesa este sarcofagul sfintilor Sergius si Bachus, ce dateaza din 1179.
 Pe mine m-a impresionat insa cel mai tare aceasta sculptura, realizata in pietra gallina, un tip de piatra  cu o structura moale si densa, usor de lucrat si pictata ulterior.

 Acest crucifix insotit de bocitoare a fost adus de la biserica San Giacomo din Tomba.
 Un alt lucru care mi-a placut la Castelvecchio este faptul ca itinerariul muzeului este astfel conceput incat sa nu te plictiseasca. Dupa 2-3 camere cu sculpturi esti invitat frumusel afara, sa iti clatesti ochii cu lumina zilei pentru a putea admira apoi cu privirea limpede colectia de pictura.
 Pe coridoare poti poposi in voie cat vrei.

 La fel si in curtea interioara. Poti citi linistit o carte la umbra racoroasa a zidurilor medievale.

 Sau poti intra sa vezi cateva tablouri semnate de mari pictori italieni. Printre ele se numara doua Madonne de Giovanni Bellini, "Coborarea de pe cruce" semnata de Veronese si "Madonna de la Qualia" a lui Pisanello.

 Dar acest muzeu nu este alcatuit din nume celebre, ci din opere emotionante. Caldura sau durerea transmise de ele sunt accentuate de interioarele austere, amenajate de Carlo Scarpa, un arhitect ce si-a gasit izvorul inspiratiei in culturile italiana si japoneza.
 Mai vedem cateva sculturi. Apoi sticlarie si bijuterii.
 Incheiem cu o expozitie de arme. Desi sunt o fire pacifista, gasesc foarte interesante lancile si sabiile. Dar trebuie sa recunosc ca nu inteleg cum puteau cavalerii sa se lupte in armura. :)

 Multe incaperi ale castelului ofera privelisti foarte frumoase asupra orasului.

 Uitasem sa va arat cea mai interesanta sculptura- o statuie ecvestra ce il infatiseaza pe Cangrande I della Scala, care a  fost conducatorul Veronei si sustinatorul lui Dante. Apare chiar si in Decameronul lui Bocaccio, unde e portretizat ca un conducator intelept si bun. Statuia a fost adusa de pe mormantul acestuia. N-am inteles de ce apare avand ceva in spate (pare a fi un lup). Dupa cateva ore bune, am parasit Castelvecchio si ne-am indreptat pasii spre via Roma, care duce la Piazza Bra, o piata spatioasa (Bra vine de la nemtescul breit=spatios) , unde am luat pulsul orasului. O multime de turisti veniti sa admire Arena, restaurante ce ne imbie cu paste si pizza, italieni inalti, bronzati si frumos imbracati, scutere, biciclete si fiat-uri care zici ca sunt de jucarie...O nebunie colorata si frumoasa, ce trebuie admirata si gustata!

Gustata si savurata trebuie sa fie si inghetata. Cum iesiti din Piazza  Bra pe Via Roma, pe partea stanga, veti vedea o multime de gelaterii aliniate in jurul carora se agita o multime de clienti. Toate au vitrine colorate si o lista impresionanta de sortimente, dar va recomand sa va asezati la coada de la Gelateria Savoia, care desfata palatele gustative ale veronezilor inca din anul 1939. Eu am inceput cu menta si fistic, dar m-am intors pentru cocos, fructe de padure, ciocolata, bacio (ciocolata cu alune), kiwi, ananas, camel, vanilie, crema de lapte si cafea. Si da, inca ma mai doare gatul, dar nu regret nimic. :)
Seara s-a incheiat cu o pizza calzone si cu un somn lung si odihnitor, caci pentru cea de-a doua zi aveam planuri mari. Va urma.

10 comments:

  1. Felicitari pentru examen!

    Calzone o fi la fel de urias ca la Padova?! Mi-ai facut pofta si cu inghetata, VertAnge...

    Nu pomenesti de romani, n-ai intalnit/auzit? In Verona sunt foarte multi...Pe unii te bucuri sa-i vezi, pe altii, nu...

    Astept cu interes urmarea:)

    ReplyDelete
  2. Fost-am, placutu-mi-a,recomand si eu Verona din tot sufletul!!! :-)

    ReplyDelete
  3. Very good post and beautiful pictures.Greetings Andrzej.

    ReplyDelete
  4. ah... inghetata lor nu se compara cu nimic :-)

    ReplyDelete
  5. TH, nu pot sa compar calzone-le , pentru ca inca nu am ajuns in Padova. Dar pot sa iti spun ca e bun si suficient chiar si pentru cei mai mari mancaciosi. :)

    Sunt foarte multi romani in Verona. Majoritatea locuiesc acolo, dar am intalnit si cativa turisti...unii au intrat si in poza mea din balconul Julietei. :)

    Ioana, poate facem un club. :)

    Thank you, Andrzej. There will be a second part tomorrow.

    Apollo, pe cea turceasca ai incercat-o? Are o textura foarte speciala. Variantele cu visine si fistic sunt mai grozave decat cele italienesti. Dar din pacate nu au capuccino si alte arome interesante. :)

    ReplyDelete
  6. Nu, n-am incercat-o pe cea turceasca. N-am avut ocazia pana acum.

    ReplyDelete