Tuesday, August 2, 2011

Ruxandra in week-end la Busteni

Ruxandra se ocupa de agentia Focus Travel si in acest week-end a fost la Busteni, la hotelul Margaritar ce ofera premiul concursului acum in desfasurare, pentru a pregati terenul pentru castigatori, astfel incat totul sa fie in regula.

Gasiti mai jos relatarea de la fata locului. :)

De la varsta de 8 ani imi petrec toate vacantele in Azuga, si am un sentiment aparte pentru munte, pe care il ador indiferent de anotimp. Viata de zi cu zi in Bucuresti este un dor infinit de aer curat, liniste si contopire cu natura, si animata fiind de dorinta de vacanta, am decis sa petrec un weekend pe Valea Prahovei, pe care nu o mai vazusem din 2008.
Am pus mana pe telefon si am rezervat o camera la Busteni, la Hotelul Margaritar. Desi hotelul era full, hmm, avantajele jobului de agent de turism, am reusit sa obtin o camera… splendida de altfel.
Am plecat din Bucuresti, vineri la ora 18.00 pe ruta Targoviste – Sinaia, un drum foarte frumos, presarat cu sate pitoresti, gospodarii ingrijite care etalau in fata portilor o diversitate de fructe si legume. Drumul a fost liber si in ciuda limitarilor de viteza si a serpentinelor, un adevarat decor de natura libera, frumoasa in perfecta ei desfasurare.  Lasand in urma Targovistele, Pucioasa, Fieni-ul si alte localitati, am ajuns in Sinaia, unde am constatat chiar si eu ce insemna aglomeratia de pe DN1, din fericire doar pentru cativa kilometri.
Hotelul Margaritar se afla in dreapta DN1, pe malul raului Prahova, in cartierul Zamora. Desi nu stiam cum sa ajung acolo, intuitia si faptul ca mi-am petrecut  multe vacante de vara pe Valea Prahovei m-au dus direct catre acest hotel primitor cu oameni calzi si primitori.
Am primit o camera la etajul 3 (nu exista lift, dar sa nu uitam ca suntem la munte), cu o priveliste superba si tot confortul pe care il asteptasem. Terasa camerei era o imbiere catre nemarginirea muntilor, curgerea raului si viata care se scurgea nestanjenita jos pe strada, in curtile si casele din jur. Dupa ce am urcat valizele am coborat la restaurantul hotelului pentru a servi masa. Totul a fost delicios si la preturi foarte bune. Ziua s-a incheiat cu odihna bine-meritata intr-un pat confortabil in care visele nu puteau fi decat minunate.
Sambata, am coborat la micul dejun (inclus in pret), hotarata sa incep ziua in cea mai buna nota. Micul dejun este la alegere din 5 tipuri diferite, incluzand in functie de menu-ul ales omleta, sunca, iaurt natural, gem, unt, legume, fara nelipsita cafea si a fost ceea ce era nevoie ca sa incep ziua in forta.
Plecand de la hotel m-am dus la Manastirea din Sinaia, care face parte din orice itinerariu cand sunt pe Valea Prahovei si este un loc special de rugaciune si meditatie. M-am bucurat sa o gasesc neschimbata, sa revad mormantul lui Tache Ionescu, bisericuta cu hramul Adormirii Maicii Domnului, gradina si florile foarte frumoase care sunt acolo parca dintotdeauna.  Dupa Manastirea din Sinaia, am coborat in statiune, ca sa imi bucur ochii cu peisajul vesel si sa vad ce s-a mai schimbat la capitolul unitati de cazare, dar si aspect general.  A fost o plimbare scurta dar placuta, pentru ca Sinaia a fost mereu la inaltime si este in continuare. Dupa episodul Sinaia, ne-am indreptat spre Predeal, fara o tinta anume desi am hotarat totusi sa luam masa, sus in creierii muntilor la Cabana Trei Brazi. In drumul spre Trei Brazi, am traversat Predealul si am constatat ca s-au construit foarte multe unitati de cazare, pensiuni, hoteluri de o parte si de alta a drumului care rivalizeaza cu success ca si design cel putin cu pensiunile din Austria, si ca abunda florile la balcoane si terase. Pe drumul spre Trei Brazi am revazut niste unitati de cazare unde am trimis turisti si mi s-au parut foarte aratoase.. am fost mandra de mine !!!
La Trei Brazi, pur si simplu am servit masa si am mai zabovit cateva clipe pentru a hotara care este urmatoarea destinatie. …desigur Azuga…
Am ajuns in Azuga, care nu m-a impresionat catusi de putin ca si dezvoltare turistica, cel putin in prima parte, lasand in urma Biserica, fabrica de bere, liceul din Azuga, fabrica de samota, pe partea dreapta fostele crame Prahova si ajungand in zona cu blocuri de patru etaje. Remarc totusi ca accesul spre rau a fost limitat printr-un gard, ca drumul auto este de o calitate Ok si ca a aparut un Pet Shop …hmm, oare o fi o afacere profitabila?
Partia din Azuga a fost mereu o partie abrupta, desi de o calitate recunoscuta la nivel national si m-am bucurat sa o gasesc intesata de unitati de cazare. Pe o parte sunt hotelurile Nu Ma Uita si Larisa, pe de alta parte este Lux Garden, hotel de 5*, pe care am avut ocazia sa il si vizitez prin amabilitatea D-nei General Manager.  Apropos de acest hotel, am ramas impresionata, are circa 50 de angajati, un management priceput si ofera intr-adevar calitate. Din curiozitate, dar mai ales deprindere profesionala, am vizitat hotelul, camerele standard, apartamentele cu scara interioara, sala de conferinta, piscina de relaxare si nu in ultimul rand, restaurantul si piano-barul.  Nota 10 si sper sa primesc cat mai curand ofertele lor sa incep sa il promovez.  Pasul urmator a fost cel mai palpitant si anume o plimbare cu telegondola, spre varful Sorica, la tariful de 30 RON dus-intors, cu posibilitatea de a ramane pe munte oricat se doreste. Aceasta plimbare mi-a placut foarte mult, pentru ca mi-a amintit de vremurile cand mergeam la afine, copii fiind, iar telescaunul si alte mijloace de transport nici nu existau. Atunci se urca pur si simplu pe munte, cu stoicism si mare pofta de afine…
Am ramas circa o ora pe munte, bucurandu-ma de un soare sanatos si de un vant placut, care mi-au confirmat senzatia ca nimic nu se compara cu muntele si mi-am amintit cu placere de copilaria mea la Azuga, cand timpul statea in loc si abia treceau cele trei luni de vacanta de vara. ..
In fine.. .gata cu visele, am luat telegondola si am coborat la realitate, unde mi-am luat la revedere de la niste oameni foarte prietenosi, cu intentia de a promova plimbarea cu telegondola, pentru ca nimic nu se compara cu biruinta muntelui dintr-o cabina … pentru persoanele mai comode, categorie in care ma incadrez si eu, de cele mai multe ori…
 Intoarcerea in Busteni s-a concretizat intr-o noua masa la restaurantul Hotelului Margaritar, unde am servit printre altele o mamaliguta foarte buna, chiar deosebita…dupa care am iesit sa explorez zona la pas. .. De la Margaritar, in circa 10 minute, pe jos se poate ajunge in Poiana Tapului, la Biserica de la drumul principal, trecand calea ferata si suind un pic pe stradute. Cand am ajuns in dreptul Bisericii chiar a inceput sa ploua si am simtit un fior ca se vor adeveri previziunile meteorologilor…desi ziua a fost in sine superba si nu a plouat decat in noapte de dinainte.
Am incheiat ziua cu un somn odihnitor si cu regretul ca a doua zi trebuie sa plec spre Bucuresti. Si am plecat…imediat dupa micul dejun, pe aceeasi ruta ocolitoare care include Targoviste-le, insa am ramas cu cele mai bune impresii despre Busteni, despre Hotelul Margaritar, si il recomand din inima celor care iubesc muntele. De asemenea, sper sa am o colaborare lunga si de succes cu ei. 

9 comments: