


Daca aveti drum prin Austria, nu ratati o vizita la Melk.
Din Viena ajungeti repede si simplu pe autostrada A1, dar daca aveti ceva timp la dispozitie nu ezitati sa mergeti pe langa Dunare pe Route 3, pentru niste peisaje care va vor taia cu siguranta rasuflarea.
Din Viena se organizeaza pe timp de vara si croaziere pana la Melk, pentru cei care nu au rau de apa .
Abatia Melk e o capodopera a arhitecturii baroce, cototata pe o stanca, deasupra Dunarii, finalizata in anul 1736. Interioarele somptuoase sunt incarcate cu stucaturi aurite, picturi in maniera italieneasca si amvoane sculpate cu zeci de detalii minutioase.
Va recomand sa mergeti cu un ghid, pentru a afla detalii legate de felul in care a fost construita si incercarile prin care a trecut Abatia.
Informatii despre orarul de vizitare si pretul biletelor gasiti
aici.
Dupa ce va veti clati ochii cu interioarele spectaculoase, va recomand sa faceti o plimbare prin gradini, mai ales daca nu sunteti ghinionisti ca mine sa ajungeti la Melk in decembrie . :)
Daca ati obosit vizitand, puteti face o pauza la restaurantul din apropiere, pentru o portie din specialitatile locale. Mie mi-a placut
Blunzenradln gebraten mit Kartoffeln und frischem Kren , un fel de budinca prajita cu cartofi si hrean, dar colegul de apartament e de parere ca nu se compara cu
Rindsgulash mit Semmelknodel , adica gulas cu galuste mari si umflate, numai bune pentru mancaciosi.
Pentru cafea si desert, coborati in oras. La aproximativ 50 de metri sub nivelul abatiei veti descoperi multe case vechi desprinse parca din "Hansel si Gretel" . Printre ele, cateva cofetarii imbietoare. Strudelul cu mere si vanilie este vedeta, dar nu trebuie ignorate nici placintele si prajiturele cu gem de caise de Wachau.
Melk e o destinatie de o jumatate de zi, dar daca doriti sa popositi pentru mai mult timp, gasiti cateva hoteluri fermecatoare
aici.
Nu uitati sa luati in bagaje si un exemplar din "Numele trandafirului" de Umberto Eco...veti vedea de ce. ;)
Si apoi veniti si povestiti!