Wednesday, November 24, 2010

Timpul nu mai are rabdare


Astazi va propun o serie de imagini surprinse in satele din comuna gorjeana Crasna. M-am hotarat sa le pun alaturi de cateva citate din Marin Preda, caci mi se pare ca timpul nu mai are deloc rabdare cu  satele noastre. Nu stiu daca e doar un gand ratacit in mintea unei persoane care iubeste satul si valorile lui adevarate. Sau poate o frantura de amintire din copilaria in care am invatat ca viata la sat e altfel. Mai adevarata. 
Sa fie oare ramasita unor dureri transmise prin viu grai din generatie in generatie, pentru a nu uita niciodata patima cu care strabunicii mei si-au iubit glia si vatra si libertatea?
Sau poate satele noastre chiar se schimba. Caci timpul se grabeste si preseaza...


"Când stai într-un loc mai mult de câţiva ani plecarea devine o smulgere care, asemeni unei plante, îţi poate fi fatală: cine îţi garantează că vei putea prinde rădăcini mai adânci în altă parte şi mai ales cine te poate asigura că nu vei da de aceeaşi lume, poate mai rea?"
                                                           Marele Singuratic

"A şti să râzi în clipele tragice înseamnă a stăpâni tragicul."
                                              Cel mai iubit dintre pamanteni
"Nu ideile în sine sunt interesante, ci oamenii care le poartă şi le trăiesc."
                                                         Viata ca o prada


"Moartea este un fenomen simplu în natură. Doar oamenii îl fac înspăimântător."
                                            Cel mai iubit dintre pamanteni


"Un suflet avem şi dacă ni-l încărcăm şi pe ăsta!..."
                                               In ceata

"E plăcut şi îndrăzneţ să gândeşti, dar dacă gândirea nu duce la acţiune, ce rost mai are?"
                                                                          Delirul
"Inteligenţa înseamnă adaptare."
                               Viata ca o prada

12 comments:

  1. Si eu am petrecut in satul bunicilor o mare parte a copilariei mele.

    In orase, omul isi abrutizeaza sufletul.

    Spatial, e lipsit de simtul proprietatii.

    Timpul mic - in minute si ore - e perceput exarcerbat, stresant. Ciclurile mari de timp - anotimpurile - sunt percepute superficial.

    Viata e traita intre momente, nu curge continuu.

    Conduita e incorsetata in reguli. Alergatul si cantatul sunt interzise.

    Personalitatea in oras se dezvolta dominant-agresiva, de supravietuire in loc sa fie de intr-ajutorare cu ceilalti, de comunitate.

    Fara alternative, "normalitatea" e cea pe care o cunosti.

    ReplyDelete
  2. Frumos ilustrata ideea prin poze si texte.

    ReplyDelete
  3. Imi plac peisajele, imaginile surprinse de la vatra, de-acolo de unde toti ne avem radacinile. Si-mi place Preda. Atat de mult incat l-as fi cautat, de mai traia. Nu pentru ca a spus adevarurile lui, ci pentru ca a iubit locul de unde venea si pentru ca l-a facut memorabil prin niste carti memorabile. Cand stai intr-un loc mai mult de cativa ani, plecarea, sigur, este o smulgere. Numai ca eu stau la oras si, cu siguranta, ar fi o destelenire din cimentul Capitalei. Fiecare cu locul sau de bastina si cu amorurile sale, rurale sau urbane.

    ReplyDelete
  4. Da, satele se schimba pentru ca totul vine din adanc, din sufletele oamenilor!
    Batrani - mai sunt putini! La fel si fanatani si care cu boi!
    Din pacate putini isi mai raporteaza existenta la adevarul satului ! Orasul instraineaza si perverteste !
    Salutari!

    ReplyDelete
  5. Si eu i-am citit toate cartile, ce idee buna sa faci aceasta asociere! :) Codman, ce comentariu interesant! :)

    ReplyDelete
  6. Va multumesc tuturor pentru cuvintele frumoase. Au completat foarte potrivit starea pe care am incercat sa o trasmit prin imagini si citate.

    ReplyDelete