Wednesday, November 10, 2010

La conacul Balcestilor

Vreti sa mergeti in vizita intr-o casa boiereasca romaneasca?  In comuna Nicolae Balcescu din judetul Valcea veti gasi una dintre cele mai frumoase case romanesti de tara, conacul Balcestilor, a carui constructie in forma actuala dateaza din anul 1824. Am ajuns aici intr-o dupa-amiaza din aceasta vara, cand soarele isi risipea ultimele raze pe dealurile impadurite dimprejur. Desi ne temeam ca Memorialul Balcescuzeografa din lume ar putea fi inchis la acea ora, ne-am apropiat curioasi de aceste porti mari pe care le vedeti in poza, strajuite de tricolor si de steagul Uniunii Europene. De unde din interiorul conacului se auzea o voce ragusita care ne invita sa intram. Am intrat si am intalnit cea mai draguta si cea mai bine pregatita mu. Desi racita cobza, aceasta doamna minunata ne-a povestit cu talent si pasiune povestea familiei Balcescu si a conacului.

 Am aflat astfel ca postelnicul Tanase Balcescu este primul mentionat cu acest nume de familie, in anul 1791. Fiica sa, Zinca, nascuta in 1788, se va indragosti de pitarul  Barbu sin Petre, cu care va avea 6 copii: Barbu, Costache, Sevastita, Marghioala, Eleni si Nicolae, care isi va urma chemarea de mare revolutionar. Doamna care ne-a servit drept ghid a stiut sa ne spuna cateva vorbe despre destinul fiecaruia dintre cei 6 copii, dar a subliniat taria de caracter a Zincai, care a reusit sa-si creasca pruncii dupa moartea timpurie a sotului sau si sa pastreze mosia familiei, inclusiv conacul.
Sub tavanele inalte am simtit parca frumusetea timpurilor de alta data. S-a pastrat o parte din mobilierul original, iar sub straturile de var de un alb imaculat s-a gasit o banda decorativa frumos pictata, care este expusa si acum.
 Trecem din camera in camera, atenti sa nu deranjam spiritele ce par sa salasuiasca in aceasta casa. Podeaua scartaie pe alocuri si soarele ce se apropie de apus se joaca cu tot felul de umbre pe pereti, in timp ce noi aflam lucruri noi despre viata lui Nicolae Balcescu, revolutionarul pasoptist. Pe langa informatiile cu caracter istoric, aflam cate ceva si despre viata personala a acestuia. In Muzeu se gasesc fotografii ale Luxitei Florescu, iubita sa, precum si unele care il infatiseaza pe Bonifaciu Florescu, fiul celor doi.
 Dupa lectia de istorie am iesit in gradina, pentru a admira conacul din exterior si pentru a afla povestea acestei frumoase case. Lasata mostenire in cadrul familiei Balcescu, casa ii revine la un moment dat lui Radu Mandrea, stranepotul lui Nicolae, care o doneaza Statului Roman in 1948, cu terenul si padurea din jur, pentru a deveni o tabara de creatie pentru artisti, care se va numi Caminul "Nicolae Balcescu". Din 1968 si pana in zilele noastre, conacul serveste drept Muzeul Memorial "Nicolae Balcescu".
Cum soarele ne tot impingea de la spate amintindu-ne ca trebuie sa ne continuam drumul spre Bucuresti, am terminat vizita cu un popas la mica bisericuta a familiei, in vecinatatea careia se gaseste  mormantul Sevastitei, singura dintre fratii Balcescu care a fost inmormantata pe mosie.
Daca aveti drum prin zona (pe traseul Ramnicu-Valcea-Pitesti veti gasi indicatoare), opriti-va macar o ora aici. Cu siguranta nu veti regreta.
Daca sunteti talentati la pictura, puteti sta chiar toata vara aici. Cand am ajuns noi tocmai ce se instalasera participantii unei tabere de pictura. Lucrarile realizate de artistii invitati anual sunt expuse intr-o anexa a conacului.
Ce ziceti, faceti o mica excursie pana la conacul Balcestilor?

7 comments:

  1. Daca ajung prin zona de ce nu? Pare interesant

    ReplyDelete
  2. Imi place cum arata conacul. Nu prea am drum prin zona aceea dar sigur merita popasul.

    ReplyDelete
  3. Hopa, Alice, ti-ai facut cont pe Facebook?:)

    ReplyDelete
  4. Imi place mult cum este acolo. Si imi place doamna care a avut rabdare sa va introduca in atmosfera aceea.

    ReplyDelete
  5. Da da, am depus efortul si mi-am facut, desi nu e la zi, in timp o sa-l uplodez :))))

    ReplyDelete
  6. Alicee, Traveling Hawk, neaparat sa mergeti sa il vedeti daca ajungeti prin zona. E foarte frumoasa cladirea, iar ghida reuseste sa te introduca in atmosfera altor vremuri. In plus e un loc foarte linistit, unde auzi greierii si fosnetul frunzelor. Pleci de acolo cu o stare de bine greu de descris.

    Alicee, facebook-ul sa il folosesti cu moderatie ca da dependenta :)

    QED, a fost foarte draguta doamna aceea.Rar intalnesti astfel de oameni prin muzeele din Romania.

    ReplyDelete