Thursday, February 3, 2011

Labe de urs la tava?

Dupa cum spuneam in articolul despre Azuga, sambata am mancat intr-un loc inedit, care ofera drumetilor infometati labe de urs la tava. Te tenteaza? Pe mine nu prea, dar am gasit in schimb alte bunatati in meniu, menite sa-mi potoleasca foamea de...lup. Ce spui de o ciorba de fasole cu afumatura servita in pita, cu un mot de smantana si cateva fire de patrunjel? O gasesti la Restaurantul- Pensiune Alex din Sinaia. Nu stiu sa-ti explic cum sa ajungi acolo...e pe o straduta (Theodor Aman) care urca spre telecabina, dar nu stiu sa dau indicatii exacte. Noi ne invartim prin statiune pana dam de restaurant.


Exteriorul arata asa si vara e un loc minunat pentru a savura o cafea, in timp ce soarele rasare deasupra dealului de vis-a-vis.

Pana vine caldura putem manca in interior. Decorul se vrea rustic, cu piei de oaie si stergare traditionale, dar termopanul si gresia sunt din cu totul alt film. Dupa o zi de schi insa, inchidem ochii la elementele de design interior si ne concentram pe meniu.
Ciorba casei pentru barbatul familiei, adusa intr-un ceaun in miniatura ...

...si ciorba de fasole despre care tocmai am vorbit.

Uitasem. Din partea casei am primit drept antreu cate 2 felii de paine cu untura si slanina. Imi cer scuze pentru fata obosita. :)

 La felul doi am incercat un gulas cu un soi de cuscus si muraturi asortate

 Si papricas de pui cu galuste.
Pentru desert nu am mai avut loc, dar data viitoare am sa ma duc mai infometata ca sa pot incerca si ceva dulce.
Portiile au fost generoase, iar mancarea buna spre foarte buna. Cealalta jumatate a familiei s-a plans ca gulasul ar fi fost putin cam greu, dar cred ca e este o caracteristica a mancarurilor ardelenesti si unguresti, nu neaparat  vina bucatarului.
Toate cele de mai sus, 2 beri si un ceai, cu bacsis cu tot, nu au sarit de 80 de lei.
Chelnerii sunt amabili si promti. Chiar daca nu m-au convins sa incerc labele bietului Mos Martin, mi-au lasat o impresie buna si probabil ii voi vizita si cu alte ocazii.
Pana atunci insa, imi astampar pofta de mancaruri unguresti in Bucuresti, la St. Georges, un restaurant mai select decat cel din Sinaia, dar cu preturi ceva mai piperate.
Daca ai testat vreunul dintre aceste restaurante sau ai o propunere tentanta, nu ezita sa imi spui. Poate reusim sa completam aceasta mica recenzie cu alte informatii utile.

15 comments:

  1. sa va fie de bine,si iesirea si mincarea,ma bucur sa te vad!:-)

    ReplyDelete
  2. Uf! Rasuflu usurata ca nu i-ai incurajat sa se aprovizioneze, in continuare, cu labele lui Mos Martin...

    ReplyDelete
  3. Ah, cum sa maninci picioruse de ursulet? Ce barbarie, zau... Nu c-ar fi ok sa maninci picioruse de pui, ca nici asta nu ma incinta.
    E bun la St George? Ca eu am evitat locul, mi-au zis mai multi amici ca e cam ca pomul laudat...

    ReplyDelete
  4. Interesant articol. Bine ca nu ati incercat labele ... ce mai promovare ...
    Vad ca ati incercat din preparate din bucataria maghiara. Galustele acelea se numesc nocherli la ei. :)
    Si chiar nu a fost scump, cu siguranta daca as ajunge acolo, as intra si eu la o `aprovizionare`

    ReplyDelete
  5. ah, ce pofta mi-ati facut cu ciorba aia...:)

    ReplyDelete
  6. Multumim, Alison! :)
    Traveling Hawk, nu imi plac practicile acestea care incurajeaza omorarea unor animale doar pentru nu stiu ce delicatesa pe care o apreciem mai mult pentru ca e rara, decat pentru gustul sau.
    Ionouka, la St. George e foarte buna mancarea. Sa incerci insa sa stai la mesele la care servesc barbati. Una din chelnerite cred ca traverseaza o depresie, caci ultima data cand am fost mai avea putin si se punea pe plans de suparata ce era.
    Mie mi-a placut tare mult ficatul de gasca (cam scump insa), fasiile de pui cu legume picante, papricasul de pui cu galuste si muraturi. La desert am incercat prajitura casei, Somloi si piure-ul de castane. Bune, dar se putea si mai bine.
    Sa iti faci rezervare din timp si sa ceri o masa la geam.
    Seara au lautari cu muzica populara maghiara.

    Alicee, nu stiam ca se numesc asa. Indiferent de nume, sunt tare bune :) Se potrivesc foarte bine cu papricasul.

    Liliana, sper ca e inca viu :)

    Dan, fa-ti un drum pana la Sinaia in weekend. E inca zapada!

    ReplyDelete
  7. pt cei care ajung in Oradea, pe corso veti gasi un restaurant care desi are nume italienesc Cyrano, serveste mancaruri unguresti delicioase. Preferata mea: Ciorba de vitel cu tarhon in paine proaspata de casa.
    Yummy, maine le mai fac o vizita.

    ReplyDelete
  8. Multumim de recomandare, Cosmin. Nu am mai fost de mult la Oradea, cine stie cand ajung?!

    ReplyDelete
  9. la sinaia nu am mers , in schimb....am fost la predeal, pe clabucet acum 2 zile. spre uimirea mea am reusit sa cobor partia de mai multe ori, pe schiuri( in plug, in principiu). a fost prima data and I enjoyed every minute of it :).

    ReplyDelete
  10. Felicitari, Dane! Daca te-a prins microbu', nu mai scapi :)

    Clabucet e una din partiile mele preferate. Din pacate anul acesta nu am ajuns, dar poate mai tine zapada...

    ReplyDelete
  11. pai cred ca m-a prins :). Ma las de catarat si ma apuc de schi :).
    de-abia astept urmatoarea iesire!

    By the way, pe la sfarsitul lui februarie plec in Retezat. Acolo voi incerca, printre altele, schiul de tura

    ReplyDelete